Curtea Domneasca Targoviste

 

In order to view this object you need Flash Player 9+ support!

Get Adobe Flash player

CULTURA SI CIVILIZATIA – Sec. XIV-XVII

Alcazar de Segovia, Chateau de Chillon, Cite De Carcasone, Festung Hohensalzburg….

Castele medievale magnifice, mai tari decat fierul si focul aruncate din tunuri catre ele, mai incapatanate decat timpul. Din Spania sau Elvetia pana in Franta si Austria sau dincolo de Europa, in taramurile maurilor, vestigiile Evului Mediu atrag ca un magnet istorici si profani, batrani si copii.

Mergeti in locurile acestea si veti simti acolo apasarea istoriei, mirosul prafului de pusca si viclenia inelului incrustat cu diamant si otrava.

Cetatea Targovistei e altfel. E calma si, in asfintitul rosiatic, zambeste primitor, de parca voevozii ei ar savura de dincolo, dintre cupele lor de nectar walhallic, libertatea de azi a orasului pentru care si-au dat viata.

Coplesitoare senzatie!  Poate e doar vremea superba a toamnei romanesti.

Sau poate e altceva, mai greu de inteles si de crezut.

Inceputurile

Inceputurile Cetatii Targovistei sunt legate de numele lui Mircea cel Mare, cel pe care cronicile nu l-au numit niciodata „cel Batran”, ci doar „cel vechi”, „din vechime”. La 1403 numele orasului apare mentionat pentru prima oara intr-un privilegiu acordat de Mircea Voievod  negustorilor lioveni. Daca Targovistea era deja capitala a Tarii Romanesti sau nu este greu de spus.

Inca de la jumatatea secolului XIV presiunea turcilor otomani apasa militar si politic statele din Balcani si de la Nord de Dunare. Invingator in fata sultanului Baiazid la Rovine, Mircea Voievod plateste scump din punct de vedere politic aceasta izbanda, prin pierderea tronului de la Arges. De buna seama ca in aceasta perioada apar si primele ganduri si actiuni de transformare a Targovistei in capitala a Valahiei. Silit de imprejurari, de tradarile boierilor si de incursiunile tot mai dese ale turcilor, Mircea numeste pe Mihail, fiul sau, coregent si stabileste resedinta acestuia la Targoviste.

Dupa aceasta perioada, hrisoavele ne vorbesc iarasi in anul 1427, cand Schiltberger, un aventurier ce adunase pe straiele sale praful si povestile Europei si ale Asiei ne spune ca : „Am fost si in Tara Romaneasca si in cele doua capitale ale sale, care sunt numite Arges si Targoviste”. Aceasta este si vremea domniei lui Dan al II-lea, voievod care semneaza acte din cele doua cetati – Arges si Targoviste.

Unele cercetari – destul de controversate – sustin ca urmatorul voievod, Alexandru Aldea, ar fi cel care a stramutat cu totul capitala la Targoviste. Cu certitudine el este cel care construieste, dincolo de apa Ialomitei, o biserica avand hramul Sfantul Nicolae, devenita apoi cunoscuta pana la noi sub numele de Manastirea Dealu.

Draculestii

Adevarata epoca de dezvoltare a Curtii Domnesti de la Targoviste incepe odata cu un alt fiu al lui Mircea cel Mare – Vlad Dracul.

Viitorul voievod isi va capata educatia aleasa la curtea imperiala a lui Sigismund de Luxemburg, imparatul Germaniei. Desi mai putin cunoscut datorita stralucirii si faimei mondiale pe care a avut-o domnia fiului sau, Vlad Tepes, Vlad Dracul este o personalitate esentiala pentru istoria Romaniei si mai ales pentru Targoviste.

Tanar rebel – trasatura ce o va transmite nealterata fiilor sai Mircea si Vlad – viitorul Vlad Voda Dracul, „evadeaza” de la curtea imperiala cu gand sa ajunga la Zips, in Polonia. Este oprit din drum chiar la hotar si intors la curtea lui Sigismund.  In 1431 imparatul il numeste cavaler al vestitului Ordin al Dragonului si voievod al Valahiei. Acesta este si inceputul halucinantei epopei a numelui Dracula.

In mod paradoxal vampirii exista in mitologia multor popoare – japonez, egiptean, chiar a unor natiuni din America precolumbiana – dar nu si in mitologia Romaniei – tara cea mai cunoscuta pentru vampiri si alte… bazaconii!

Simbolul ordinului crestin al dragonului este un dragon infasurat pe cruce, iar sloganul cavalerilor era Pius et Justus. O quam misericors est Deus! Cum dragonii lipsesc si ei din mitologia noastra, oamenii din popor au inceput a-l numi pe voievodul ce purta marele dragon pe piept – Dracul. Numele nu avea nicio conotatie malefica si nu facea referire la rautatea lui Vlad! Se referea strict la simbolul Ordinului infiintat pentru lupta impotriva turcilor necredinciosi. Dupa moartea lui Voda Dracul  – fiul sau, Vlad, primeste automat numele de Draculea adica de „fiul lui Dracul”, in limba romana veche particula „ea” avand cam aceeasi valoare pe care o are pentru scotieni Mc (ex: McLoud) sau pentru irlandezi O` (ex: O`Connor). Sub influenta limbii latine – limba universala in Evul Mediu – temutul voievod va semna multe din actele sale cu numele Dracula.

Dupa expeditiile de pedepsire a sasilor din Transilvania, acestia din urma lanseaza vestitele pamflete despre tiranul Dracula. Scrierile, pline de exagerari si aberatii au facut senzatie in epoca. Favorizate de aparitia tiparului si de atmosfera generala, bantuita de ignoranta si superstitii, aceste povestiri germane vor ajunge foarte cunoscute in apusul Europei, facand din Vlad Draculea – prima victima a presei!

 Mult mai tarziu, in 1897, un irlandez cu mintea zdruncinata, indrazneste sa plagieze un roman (scuzati vehementa, dar cu acest irlandez, care a reusit sa satanizeze intrucatva numele voievodului nostru, eu am pornit mai demult o lupta personala) si apoi, in cautarea unui nume care sa sune exotic in Marea Britanie se opreste la „Dracula”. Cam aici se opreste si legatura intre intunecatul personaj al romanului scris de Bram Stoker si personajul real, eroul crestin Vlad Basarab al III-lea.

Turnul Chindiei. Vlad Voda, cel caruia norodul i-au zis Tepes

O inscriptie pastrata in semetul Turn al Chindiei ne spune ca acest simbol al Targovistei a adapostit rand pe rand pe Mircea cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul. Afirmatia, apartinand lui Nicolae Balcescu, nu este din pacate adevarata.  Cercetarile mai recente arata ca turnul a fost construit cel mai probabil in vremea lui Vlad Tepes.

Logica istoriei ne spune si ea acelasi lucru. Pare firesc ca voievodul care in iarna lui 1461-1462 ataca Imperiul Otoman, pustiind linia Dunarii, sa fi fost cel care construieste un turn de veghe din care sa poata observa mai rapid orice miscari de trupe in campia dinspre Bucuresti si Dunare. In aceeasi idee definitorie pentru cel “ce nu a invatat vreodata a da inapoi” se situeaza si intarirea orasului Bucuresti, mentionat prima oara in hrisovul dat de Vlad Tepes la 20 septembrie 1459. Noul oras avea rolul de baza militara apropiata Giurgiului si vadurilor Dunarii.

De altfel, in linia defensiva gandita de voievod – Bucuresti-Targoviste-Poenari, cetatea noastra avea rolul principal.

Doi ani cat doua veacuri

Un alt voevod din stirpea Draculestilor, Petru Cercel, aduce imbunatatiri majore Curtii Domnesti. In numai doi ani (1583-1585) construieste un mic palat, un turn de intrare cu posturi de paza, apeducte. Sub domnia lui, Targovistea capata un aer modern pentru acele vremuri, rivalizand cu alte orase europene.

Ultimul Ctitor

Ultimul mare ctitor care isi lasa amprenta peste Curtea Domneasca din Targoviste, Constantin Brancoveanu, a preferat in fapt resedinta de la Bucuresti.

Distrugerile impuse de turci inaintea domniei sale facusera din Cetatea Targovistei o ruina. Asa cum povesteste cronica lui Radu Greceanu – cronicarul oficial al voievodului: “au surpat casile si le-au sfaramat de tot, ca sa nu mai fie scaun domnesc acolo”Motivul pentru care sultanul ordonase aceasta distrugere ne este explicat de cronica aceea: caci mai suptu munte fiindu (deci mai la adapost din punct de vedere militar.  n.n.)  se temea turcii de hainie si asa au fostu pana candu Dumnezeu  pre cest Constandin Voda Basaraba cu domniia au miluit”

Si continua cronica, amintind inceputul lucrarilor de restaurare nu doar arhitecturala, ci si politica a Curtii Domnesti din Targoviste:

…Si inca dupa al patrulea an den domniia mariei sale, de case s-au apucat, nemaiputand lasa un “scaun” vechiu ca acela dupre la stramosii mariei sale sa stea pustiu…”

In 1698 este terminata restaurarea Bisericii Domnesti, ctitorita de Petru Cercel “de au zugravit si au pardosit cu lespezi de piatra, cu multa cheltuiala si foarte frumoasa o au infrumusetat, pa cum sa si vede”.

Plecarea lui Constantin Brancoveanu in drumul sau “pana la Dumnezeu” se face tot din Targoviste. De altfel, dupa plecarea voievodului martir, cetatea capata o aura de loc blestemat pentru voievozi si cade in parasire.

Astazi

Primele preocupari pentru infiintarea unui muzeu local se plaseaza in a doua jumatate a sec. XIX. La 1874 Dimitrie Papazoglu insista pentru apararea unuor asemenea tezaure istorice si sacre suveniruri ale stramosilor nostri. In numele istoriei Romaniei, le-am facut rugaciunea mea ca sa se cladeasca pe langa gimnaziul orasului o incapere spatioasa in care sa se faca de a se aduna acele pietre cu inscriptii istorice, ce se vede o multime trantite in preajma mai multor biserici ruinate si prin raspantii”.

Activitatea expozitionala intensa de la inceputul secolului XX se va materializa in 1912 in casa boierului Fussea, donata de proprietar, “in scopul infiintarii Muzeului istoric al orasului si judetului”, deschizandu-se expozitia colectionarului Saint-Georges (antichitati, icoane, monede, documente epigrafice).

In 1928 se organizeaza un lapidariu cu piese de la vechea Mitropolie in parcul cu acelasi nume, intr-o cladire proprie, cu denumirea de “Muzeul Mitropoliei”.

Din initiativa senatorului C-tin Dimitrie, a profesorului Virgil Draghiceanu, a localnicilor si cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice se aproba prin Decretul Regal din 30.10.1937 constructia unui muzeu al orasului, proiectat de arh. N. Ghika – Budesti, ridicat prin contributia publica, cladirea fiind terminata in 1938, iar muzeul ca atare fiind inaugurat la 30 ianuarie 1944.

Pana in 1968 a functionat in structura de la infiintare, cu o tematica mixta (arheologie, istorie, arta, etnografie). Prin transformarea lui in 1968 in muzeu judetean si apoi in 1992 in complex national, activitatea lui se va diversifica prin noi muzee, ajungand in prezent la 15 unitati cu profil de istorie, arhitectura, monumente, arheologie, etnografie, arta, literatura etc, din care opt in municipiul Targoviste.

De altfel, orasul (atestat la 1396) si imprejurimile acestuia, monumentele istorice din cuprinsul judetului au prilejuit si impus o activa cercetare si recuperare. Sapaturile arheologice si restaurarile s-au axat, in principal, pe monumentele medievale, fiind sustinute de Comisiunea Monumentelor Istorice, Institutul de Arheologie Bucuresti si Complexul National Muzeal “Curtea Domneasca” la: Curtea Domneasca, Manastirea Stelea, Mitropolie, Biserica Targului, manastirile: Cobia, Dealu, Nucet; palatul brancovenesc Potlogi etc.

Marile umbre

De cetatea Targovistei se leaga numele a trei voievozi romani care au influentat in mod evident istoria Europei. Faptul ca Apusul se poate lauda astazi cu marile sale realizari culturale si stiintifice se datoreaza in parte si acestor adevarati strajeri ai lumii crestine!

Poate ca restaurea Curtii Domnesti ar trebui sa inceapa in primul rand cu readucerea acestor imense figuri istorice in constiinta  copilor nostri. Numai cunoscandu-ne inaintasii vom deveni constienti de rostul nostru istoric si ne vom putea reintoarce la acea “intelegere cuviincioasa a vietii”, atat de laudata la romani.

Mircea cel Batran

Adevarat intemeietor de traditie militara si politica, Mircea va infrunta cu succes armatele otomane pornite spre capitala de la Arges. Priceperea militara si puterea politica ii vor fi recunoscute atat de aliatii crestini, cat si de catre turci. Intervine chiar in disputa dintre urmasii sultanului Baiazid, sustinand pe Musa Celebi. Din pacate protejatul sau nu va ocupa tronul de la Edirne. Ramane insa ca dovada incontestabila a puterii Tarii Romanesti cererea de ajutor a printului otoman.

Vlad Tepes

Despre Vlad Voda Tepes s-au scris sute de carti si probabil se vor mai scrie inca o data pe atat. Cel ce reprezinta imaginea pura a vampirismului pentru strainii ignoranti personifica pentru romani voievodul absolut.

Teribilul nume de Tepes este in parte nejustificat daca este sa tinem seama de faptul ca nu el a inventat aceasta crunta pedeapsa si nici macar nu este cel care o introduce in Tarile Romane.  De altfel, dupa moartea sa, un fost dregator scrie brasovenilor, certandu-i si cerandu-le sa nu-l mai numeasca Tepes pe raposatul voievod al Valahiei intrucat ei, sasii, sunt cei ce au inceput ostilitatile si folosirea acestei barbare pedpse!

In vremea sa, Valahia devine singura tara cu rata a criminalitatii zero! Este vestita povestirea slavona despre pocalul de aur, lasat de Voda la raspantie de drumuri. De buna seama ca pedepsele sale aveau un scop precis si isi aratau efectele! Tara Romaneasca se transformase intr-o putere militara exceptionala, cu osteni si civili disciplinati, in stare sa faca fata oricarui dusman. Era singura cale de mentinere a independentei si a identitatii nationale.

Vestea cuceririi Constantinopolului de catre sultanul Mahomed al II-lea aruncase asupra Europei crestine o unda de soc greu de inteles astazi. Se vorbea chiar despre apocalipsa, despre Satan trimis pe pamant pentru a distruge statele crestine. In acest climat, inrautatit de conflictele dintre statele europene, Vlad Tepes nu numai ca nu pregateste o pace rusinoasa cu sultanul, ba chiar ataca imperiul otoman in iarna dintre anii 1461-1462.

Invazia otomana din vara lui 1462 aduce in Tara Romaneasca, dupa unele izvoare, probabil exagerate, 250 000 de osteni otomani. Cu efective in jurul a 36 000 de soldati, Vlad Voda reuseste in urma unui razboi psihologic exemplar sa decimeze oastea sultanului si sa determine retragerea in dezordine a acesteia.

Documente turcesti ne vorbesc despre starea jalnica a armatei otomane la intoarcerea in Edirne.

Chiar daca in urma tradarii lui Matei Corvin, Vlad Basarab al III-lea pierde tronul de la Targoviste, duritatea extrema cu care raspunsese invaziei turcesti sileste pe Sultan sa acorde Valahiei un statut special, comparativ cu tarile din jur aflate sub dominatie turceasca. Tara va plati tribute, dar isi va pastra libertatile si traditiile.

Mihai Viteazul

In peretele dinspre nord al bisericii ctitorite de catre Petru Cercel se poate inca vedea o ghiulea trasa din tunurile pagane la 1595. Orasul lasat de Mihai Viteazul in mainile turcilor, in timpul retragerii spre Transilvania, va fi recucerit in acelasi an, iar de aici, din Targoviste, Unificatorul va porni spre Giurgiu, locul celei mai importante victorii ale sale impotriva turcilor. Dupa aceasta bataliei, Mihai va elibera mare parte din prizonierii otomani. Singurii care nu se vor bucura de mila voievodului vor fi akingiii – acei osteni turci ce mergeau dupa prada si de multe ori atacau fara veste, fara declaritie de razboi. Pe ei, Mihai Voda ii va omori pana la unul si ii va scoate din istorie, eliberand astfel popoarele balcanilor de unul din cele mai negre cosmaruri.

Text: Vasile Lupasc



www.inforegio.ro
 


Investim in viitorul tau ! Proiect selectat in cadrul Programului Operational Regional si cofinantat de Uniunea Europeana prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionala.
Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro